CE-MI PLACE LA TINE?

Habar n-am. Stiu doar ca nu ma pot lipsi de prezenta ta. Am stat si
m-am gandit daca e un detaliu sau intreaga ta fiinta ceea ce ma atrage
la tine.
Daca ar fi un detaliu, ar fi in primul rand ochii. Nu rezist in fata
ochilor tai. Ochii tai ma linistesc, i in ochii tai ma pierd.
Ar putea fi vocea ta.
E o voce care ma face sa inchid ochii sau poate o voce care-mi cere ajutorul.
Nu cumva e mirosul tau, de fapt? Mirosi a bebelus – o combinatie intre
lapte si fructele dulci. Mirosi ca prajitura mea preferata. Mirosi a
barbat hotarat. Mirosi a curatenie trupeasca.
Imi plac mainile tale; imi inspira tandrete. Imi plac mainile tale;
imi inspira putere. Imi plac mainile tale, cu degete lungi si unghii
curate – iar asta ma face sa am incredere-n tine, in faptele tale
viitoare.
Imi place cum te misti. Daca privesc o fotografie de-a ta, nu-mi spune
nimic. Dar cand te misti, parca vrajesti totul
in jur. Pleoapele tale se misca-ntr-un fel anume; mainile tale fac
gesturi frumoase; mersul tau ma face sa vin dupa tine.
Faptele tale imi plac. Inchid ochii, n-am sa ascult ce imi spui, nu te
ating, dar simt puterea faptelor tale tarziu, dupa ce ele au fost
facute. Sunt intelepte, sunt frumoase, sunt purtatoare de adevar.
De fapt, stii ceva? Nu este ceva anume ce-mi place la tine. Esti tu.
Intreaga ta existenta imi place. E suma sunetelor scoase de tine, suma
parfumurilor tale, toate miscarile pe care tu le-ai facut, este un fel
de concert de senzatii.
Asta imi place la tine