No more to say.

 

Advertisements

Scumpul meu Petre

” Scumpul meu Petre, alaltaieri s-a nascut ingerasul nostru de baiat. E dulce, dar din pacate eu nu am lapte si am angajat o doica din Africa. Eu nu sunt de vina, dar se pare ca, din pricina faptului ca ea e mulatra, piele copilului s-a intunecat si e aproape neagra. Te iubesc si abia astept sa vin acasa cu odorul nostru. ”
Telegrama lui Petre catre bunica: ” Draga mama, Anca a nascut un baiat¬†alaltaieri. Totul a decurs bine, dar ea nu are lapte si a angajat o doica mulatra din Africa. Cum a inceput sa alapteze copilul, pielea lui a devenit neagra. Anca nu are nici o vina. Te sarut cu drag,fiul tau Petre. ”
Telegrama de la mama catre Petre: ” Draga Petrisor , ma bucur ca sunt bunica si va felicit. Pot s-o inteleg pe Anca, caci eu am fost in exact aceasi situatie. Cind te-am nascut n-am avut lapte si a trebuit sa te hranesc cu lapte de vaca. Eu n-am nici o vina ca ai iesit un bou !”

Fara titlu

Mereu mi-a placut sa scriu,dar ultimele luni,ultimul an de fapt, am avut o perioada in care scrisul a fost pe ultimul loc. Si imi pare rau. Am pierdut multe nescriind,multe emotii,trairi si sentimente pe care as fi vrut sa le am undeva notate,undeva unde pot sa le gasesc peste ani si sa imi aduc aminte de momentele astea. Mintea…as vrea sa imi arhivez amintiri intr-un colt al creierului si sa le pot accesa doar cand vreau eu. Sa stiu ca sunt acolo, dar sa nu stiu ce contin decat atunci cand vreau eu. SI nu,nu zic asta pentru ca regret ceva sau am suferinte ascunse undeva acolo, nu, doar as vrea sa am memorie selectiva. Dar, hey ! Cine nu vrea asta?! Sa poti sa tii minte doar ce vrei si ce ai nevoie, restul sa arhivezi undeva intr-un colt. Dar, suna mult prea bine si mult prea perfect. Daca totul ar fi perfect, nu am stii sa ne bucuram de lucrurile cu adevarat minunate din viata noastra, Deci hai sa suferim ca sa putem fi fericiti. Cam asa sta treaba,nu?

Cateodata chiar simt nevoia sa imi arhivez amintirile.